Dupa atat de mult timp simt cum pamantul se misca, cum se roteste in ciuda greutatii mele sufletesti ce atarna ca o tona legata de al meu gat..
Deja simt dulceata aerului cum imi mangaie genele si parul, deja simt norii cum ma invelesc in patura lor alba, deja simt stropii de ploaie udandu-mi buzele ca niste lacrimi de dor, deja simt soarele care imi lumineaza chipul precum o veste buna.
Am asteptat o vesnicie sa aud linistea, sa-mi vorbeasca si sa-mi povesteasca adevarata istorie a zambetului.
Stau acum pe un nor, desi nu vad nimic in jos..stau si ma gandesc:"Incredibil! Am o casa..un loc unde e soare, unde e noapte, dar nu sunt singura.."
Am asteptat o singura portita de scapare, de evadare si iata-ma!
Zburd prin nori, ma plimb printre raze, curcubeu
TRAIESC!
