Intrebari pe muzica de Wagner

Uneori sa fii actor fara meserie este tare greu..

Sa spui tot timpul “totul va fi bine”, sa te prefaci ca nimic nu se schimba in jurul tau, sa nu vezi cate se scriu in aer, pe cer, pe nori, sa nu vrei sa auzi cuvintele vantului care te impinge de la spate sa mergi inainte, sa inchizi ochii tot timpul, sa spui ca nu ai vazut, cand de fapt ai pecetluit imaginea cu propriile pleoape..este la fel de greu..

M-am distantat de mine.

Nu ma mai cunosc.

Uit tot ce e bine, invat tot ce este rau, nu mai aud nimic, mi-am cusut urechile cu panza de paianjen, mi-am lipit ochii cu indiferenta, mi-am sigilat buzele cu tacerea..am uitat sa vorbesc, sa spun ce ma doare.
Durere..un nimic.

Un nimic plin de atatea lacrimi.

As vrea o viata..doar as vrea.

Nu vreau sa traiesc in umbra unei uitari, nu vreau uitarea sa-si aduca aminte de o umbra, nu vreau umbra sa urmareasca uitarea ca mai apoi sa.. sa-si aminteasca..

As vrea un nou inceput, un nou eu, un nou inceput de capitol in care sa va regasesc pe voi, dragii mei!

Va vreau inapoi..va vreau langa mine, sa ma puteti bucura cu zambetele voastre, sa ma tineti strans in brate, atat de mult, incat sa pot uita timpul pierdut, timp in care voi ati fost departe.

M-ati uitat, nu-i asa?

Oare daca m-ati vedea?

Oare daca..doar daca m-ati vedea..daca doar?..

Ma voi duce curand.

Revederea este mama durerii, este parintele remuscarii.. ma duc inapoi, inapoi de unde am ramas; poate doar asa drumul asta se va scurta la un moment dat, iar eu voi ajunge la voi.

Pana atunci, imi joc rolul de actor pana la caderea cortinei, un rol ca-mi vine manusa, un rol, nu al meu, un rol al Lui pentru mine, un rol care nu a placut, nu place si nu va face placere nimanui sa-l vada vreodata jucat. O sa va fac mandri de mine, atunci cand imi voi fi sfarsit interpretarea...

In fond..nu ramane decat un simplu rol..