Satula de:

• frumusete si de dorinta de a fi perfecta intr-ale frumusetii; nu e pentru mine facuta frumusetea!
• prieteni si iubiti
• facebook
• scris prost si stil idiot de a scrie
• a fi comparata cu altii/altele
• a mi se spune ce sa fac si sa nu fiu lasata sa gresesc sa ma ridic singura de la sol
• ipocrizie! fii frate sincer si spune-mi verde in fata ce ai de spus!
• monotonie si nervi
• a fi cicalita: taca taca taca taca!
• MINE! vreau o alta Eu!
• profesori rai si frustati
• sindromul "turma", "bisericute", "sa moara capra vecinului"
• uita-te in foaia ta! pai si atunci de unde sa imi mai vina inspiratia?
• ei:"am luat 10!" tu: "uraaaa si eu am luat 5!"
• intrebare si raspuns
• moda, fashion si trend
• a mi se spune cum sa ma imbrac, cum sa gandesc
• alegeri
• drmurile incurcate ale vietii: tot la acea destinatie ajungi odata si odata, dar poate ca e prea lunga viata si s-au gandit astia sa ti-o scurteze nitel ametindu-te pe drum!
• aer:din cauza lui ne ingrasam! nu am putea respira ciocolata si pepsi twist?
• dragoste!! asta ne distruge grav creierii 

         

Un cuvant destul de dur, zic eu, adus la adresa unor iubitori de sine, care nu vad nimic in afara de propria umbra si proprii pasi.

Uneori as vrea, mi-as dori sa fiu din nou egoista!

Sa stiu sa profit de tot ceea ce mi se ofera, sa profit de cei pe care ii joc dupa bunul meu plac pentru propriile satisfactii materiale, sa ma laud cu o munca straina de puterile mele, sa mint spunand ca am atins soarele..

Oare..cum o fi omul ala care poarta lumea pe spinare?

O fi si el egoist?

Cred ca saracul abia sustine lumea asta pe care calcati voi, egoistii..

Doarme..

Nu e nimic de noi!

Am ajuns la concluzia asta acum,azi ..

Motivul este de ajuns sa il cunosc doar eu..

Este dureros sa vezi o persoana draga cum se stinge pe un pat de spital infect si scarbos!
Cum se face ca sunt oameni care fac atata rau in mod inconstient sau cu buna stiinta si nu isi gasesc pedeapsa in nicun fel cu putinta, iar un om cu un suflet mare si bun zace indurerat ca nu este acasa alaturi de familie?
Nu mai concep zicala cum ca totul se intampla pentru un motiv!

De ce?

Pentru care motiv?
Asa motiv imens sa existe pentru a suferi un om?
Este atat de greu si de dureros sa-l vezi cum sta si se uita la tine cu ochii inlacrimati si calzi care vorbesc in locul gurii sale uscate..

sau sa-l vezi dormind ca un inger cu mainile framantate si inchegate una intr-alta parca rugandu-se la Cel de Sus..

sau sa-l auzi la fiecare rasuflare spunand un "Of!" din adancul sufletului sau..

Cel mai greu este faptul ca el stie ce mare caracter a fost cand era in putere!
Nu era un om neingijit, mereu la patru ace, foarte frumos, maini ingrijite, albe si calde ca ale unui pictor inainte de a se apuca de creat o lume!
El insa, si-a creat una in care mainile ii sunt galbene ca nisipul lucios de pe malul marii, reci precum apa marii in timpul iernii, chipul supt si slav, trupul uscativ si osos..

Cand te vede isi intinde mainile spre chipul tau care incearca sa para, nu trist ci superficial de fericit la vederea lui, dar ezita sa te atinga, poate ca el crede ca te infesteaza..

Cand te vede langa el cu greu isi pastreaza calmul si cu greu isi stapaneste lacrimile; ii simti rasuflarea grea inundata de lacrimi..

Sta doar cu ochii inchisi precum fotofobicii si doarme uitand de prezenta noastra in incaperea aceea infecta..

Rade la glumele tale precum un robot programat sa faca asta, te asculta vorbind despre el dar fara sa i se spuna cu adevarat gravitatea situatiei in care se afla..

Ii prind mainile intre ale mele si incerc sa i le incalzesc, adormindu-l.

Acum doarme putin,

maine cu siguranta se va trezi mult mai bine ca data trecuta!
Sunt sigura!

Nu-i asa?..

27.12.2010
16.32
***

Nu e deloc asa..
Unchiul meu iubit a adormit pe veci, insa nu impreuna cu toate momentele vesele cand radeam de sarbatori, cand jucam rummy de dimineata pana seara, cand ieseam in parcuri, la tara sau la padure..
O sa-mi amintesc cu placere de clipele in care ne contraziceam pe cele mai stupide teme...
Imi amintesc cand jucam rummy, asta se intampla de revelion, se enerva atat de tare pe tati ca mereu castiga, sau ma rog, acumula atat de multe puncte, incat tipa la el... razand!
Tin minte cum am ras amandoi cand l-am prin cu jockerul pe tabla, unchiul meu reusind sa inchida..
Imi amintesc cat era de ingrijit, cat era de bun si cat de multe lucruri ma invata..
De la el am invatat ce inseamna sa-ti placa sa desenezi si ce inseamna sa nu fructifici darul pe care il ai, am invatat cum sa fi dur si implacabil si cum e sa respecti principiile proprii si pe ale celorlalti..

Nu voi uita niciodata prima oara cand am fost la el la spital..
S-a enervat asa de tare ca l-am obligat sa manance incat mi-a dat usor cu mana peste mana dreapta!
Si acum parca vad imaginea aia asa de haioasa! :))
Stiu ca intrebase de mine cand s-a trezit din coma!
Ma bucurasem ca ma tinea minte!
Inca isi pastrase simtul umorului:
i-am zis :"Te iubesc, mosule!"
el imi zice: "Alta treaba n-ai!".
Ce om..
o sa privesc intristata spre cer, insa voi sti ca de acolo de sus el imi va zambi si nu ma va lasa sa plang!
Nu era genul certaret, dar ne certa, pe mine si pe baietii lui cand faceam prostioare..
Nu il voi uita niciodata, mai mult pentru ca m-am facut sa vars un ocean de lacrimi pentru el dar si pentru ca ma va face sa-mi fie dor de el toata viata!
Dragul meu unchi,
Asta este scrisa pentru tine, pentru ceea ce ai insemnat pentru mine!
27.12.2010
22.20



                                                                                                           "Te iubesc, mosule!"
                                                                                                           "N-ai alta treaba?"

EPILOG

Am terminat sa scriu.. am renuntat de a mai murdari blogul cu gandurile mele stupide si fara sens.

Mi-am dat seama ca stilul pe care il abordez este total nepotrivit, absurdul atinge cote maxime iar lipsa de sens este mai mult decat scapata din fraie..

Pana cand voi pune din nou mana pe timona si pana cand voi deveni capitanul propriilor ganduri si puteri  poate voi mai scrie..poate..

Pana atunci, voi ramane la fel, aceeasi, similara, asemanatoare,identica cu mine insami..

aceeasi pitica indesata care isi pierdea timpul sa abereze si sa traiasca intr-o lume diferita de a voastra..

                                                                              Sfarsit!

                                                                            Alexandra Bratu

                                     27.12.2010

De ce ne atasam de oamenii de la care nu ne asteptam la nimic altceva decat iubire?

De ce trebuie sa fim raniti de fiecare data cand ne punem speranta in ceva ce practic pentru noi inseamna mult?

De ce toti cauta ceva ce eu deja am gasit si nu am ce face cu acel lucru?

Alergam prea mult in jurul cozii, ne facem iluzii, facem alegeri care mai de care mai prostesti si mai ciudate, fugim de tot ce inseamna realitate si criticam realitatea fiecaruia de parca a noastra ar fi cea mai iesita din comun si cea mai frumoasa.. aberez, iar!

Nu am cautat ce puteam gasi usor, nu am intrebat ceva care sa aiba deja un raspuns la suprafata, nu am zambit cu gura pana la urechi, ci doar m-am prostit razand, nu am cantat cu toti plamanii ci cu toata fiinta, nu am scris cu ambele maini ci cu sufletul, nu m-am descoperit pe mine, v-am descoperit pe voi..

Poate sunt un om, un animal, o carte pe care multi evita sa o citeasca..

Citesc titlul, banal de altfel, apoi prefata, putin clasica, dar la primul capitol o arunca din cauza plictisului..

Nu am cerut sa fiu in centrul atentiei, nu am cerut nimic nici faima nici premii colosale, am vrut sa fiu eu sa fiu cum sunt si sa ma vedeti asa cum sunt, nu s-a putut!

Am vrut sa ies din anonimat prin forte proprii prin silinta pe care mi-o dadeam sa fac lucrurile la perfectie, am vrut sa vad cum e sa fi singur, am vrut sa vad cum e sa te lupti cu altii in aceeasi echipa..a iesit un haos.

 Am vrut sa fiu rece cu altii, dar ei m-au dezghetat prin atitudinea lor si dragostea lor, am vrut sa fiu calda dar m-au racit prin prostia lor..

Sunt esecuri pe care le-am semnat cu numele meu, in alb!
Am remediat cateva, au mai ramas multe altele in urma..voi reusi candva sa le dau de cap, sa le vad cum trebuia atunci..

Am cautat prietenie, dar intotdeauna am dat nas in nas cu falsitatea, ipocrizia, neseriozitatea, calicia; am cautat fratia, mi-a fost dat in cap cu fatarnicia; am cautat ajutor la cei pe care i-am ajutat de n ori, mi-au intors spatele..

Un lucru tot am invatat..

Nu voi mai intoarce spatele dreptatii si voi ajuta mereu fara sa astept un ajutor inapoi, de la nimeni!
Nu ma voi mai increde in oameni, probabil sunt prea credula, ma voi increde doar in mine si-n puterile mele..

Am fost exagerata spunand ca "imi pare rau!", ceilalti mi-au deschis ochii spunand "si ce propui?"!
E usor sa spui "c'est fini!", mai greu e sa spui "c'est la vie!"..dar eu voi spune ca mereu e un nou inceput in toate indiferent de parerea unora..

Gata!
Gata, s-a terminat cu acea persoana calda, mereu acolo pentru altii, niciodata acolo pentru ea insesi, acea persoana a incetat sa se mai uite la ceas din clipa in care si-a dat seama de cat era de proasta in fata acelora!
Refuz sa mai cred ca va mai invia vreodata!

Am invatat multe, v-am invatat pe toti pe de rost fara sa imi ramana ceva in cap zidit despre voi..

Am vazut cum e sa fi pusa in fata unei situatii din care de regula eu va scoteam, si sa nu poti striga dupa ajutor si sa nu poti face vreun gest anume.

Dar am iesit cu fruntea sus, fara jena, imbujorata mereu zambitoare!
Am plans de nervi am ras tot din cauza asta, dar niciodata nu mi-am aratat vulnerabilitatea in modul in care ati facut-o voi!

Acum insa, timpul meu s-a scurs, am zabovit prea mult alaturi de voi, de nevoile voastre!
Este timpul sa scriu ultimele pagini din cartea asta pe care nu ati citit-o pana la capat si sa ma pun in raft alaturi de zecile de alte carti prafuite si umflate de atata plans; dar eu voi fi singura care va zambi, stiind ca nu m-ati citit din prea multa lasitate!

 

Bohème

Si j’étais un garçon je pourrais être Gérard Depardieu

Si j’étais un criminel je quitterais vos rêves

Mais si j’étais un ange je ferais mon bagage et j’irais à l’école pour parfaire mon langage

Si j’étais Bridget Jones, je serais une femme très bohème

Si j’étais un oiseau je traverserais le monde entier

Si j’étais une plante je serais émouvante

Si j’étais une fleur j’aurais de l’or

Si j’étais un animal je serais un cannibale

Si j’étais une planète je ne serai pas tant discrète

Si j’étais une pyramide je verrais la monde d’en haut

Si j’étais un avion je survolerais les villes après l’heure dix-huit

Si j’étais Paris a minuit je ne serai jamais plein d’ennui

Si j’étais un miroir vous iriez me voir une petite princesse

Si j’étais une fenêtre je tomberais amoureux de la mère maîtresse

Si j’étais une couleur j’aiderais Picasso

Si j’étais une paire de chaussures je me baladerais dans la rue Victoire

Si j’étais un stylo je décrirais la Loire

Si j’étais un instrument de musique je jouerais de la zique

Si j’étais la Seine je serais la reine

Si j’étais toi, je ne serais pas tant ordinaire je serais plus spécial j’aurais une autre manière de voir le monde je ferais des promenades sur le miroir de la vie pour me voir pour défiler dans la rue et les ruelles des cœur pour me faire connaître et aimer..

Mais, pourvu que je sois une femme, une reine, pourvu que je donne à la vie une raison d’être et pourvu que je survole le monde avec mon imagination et que je tombe amoureuse d’un garçon qui ne sait mes sentiments… Moi, je serai moi!

Il y a longtemps que je t'aime..

Il y a longtemps que je t'aime..

« Nous faisons des erreurs toujours, mais personne n’a le courage de nous réveiller au réalité…

L’erreur d’être amoureuse est lourde et sans retourne.. tu dois commencer une vie, dont le principale effet sont les paillon dans ton estomac, les joues trop rouge quand tu vois ton prince charmant, l’attitude trop rêveuse et l’inquiète de n’être pas découvert ton secret..

Moi… j’ai été tombée amoureuse, mais le sentiment n’était pas mutuel, alors, j’ai renoncé parce qu’il n’a mérite ni un peu de ce que j’ai senti pour lui..

Au jour d’hui, il est l’amoureux d’une maigre, faible, sans caractère, bête et faubourienne qui autre fois était une cantatrice très aimée par les visiteurs de cet lieu..

Je me souviens des moments ou l’amour a uni des âmes pour l’éternité, mais ça se trouve seulement écrit sur le feuille d’une livre toujours vieille et poussiéreuse.. ça n’existait pas… jamais !

L’amour c’est pour les idiots qui n’ont autre travail que se tomber amoureux et sentir des choses qui sont tant drôles …

L’action d’aimer et d’être aimée est très compliqué… tu dois fêter presque tout le temps avec lui et tu dois te comporter comme c’il est le centre de l’univers..

Mais ça ne pas complètement vrai.. ton centre d’univers est toi-même, tu dois écouter toi-même, je refuses croire que tout-ce qu’il dit soit en totalité vrai.. »

Je viens de compléter-ce qu’elle a dit :

L’amour c’est comme le coquelicot : tu le regarde en rêvant, tu vas et lui rompe, tu l’éloigne de son terre, pour 5 minutes tous l’admire tout amoureux mais soudain il fane entre tes mains..

Mai tu ne dois pas crier ou pleurer … il y en a plusieurs sur la plaine!

Egoism

Un cuvant destul de dur, zic eu, adus la adresa unor iubitori de sine, care nu vad nimic in afara de propria umbra si proprii pasi.

Uneori as vrea, mi-as dori sa fiu din nou egoista!
Sa stiu sa profit de tot ceea ce mi se ofera, sa profit de cei pe care ii joc dupa bunul meu plac pentru propriile satisfactii materiale, sa ma laud cu o munca straina de puterile mele, sa mint spunand ca am atins soarele..

Oare..cum o fi omul ala care poarta lumea pe spinare?

O fi si el egoist?

Cred ca saracul abia sustine lumea asta pe care calcati voi, egoistii..

Moonlight Sonata

Cuvintele uriase

Ne agatam de cuvinte, de pareri straine, de opinii ciudate menite sa ne faca sa admitem realitatea asa cum este ea..buna..rea.

Pierdem mult prin necesitatea de a cere un sfat, de a apela la cineva pentru un imbold.. Avem instinct, putem gresi, este pur omenesc riscul de a ne asuma rolul de papusari si de papusi.

Trebuie sa renuntam la papusarii-cuvinte; e dificil sa iti cladesti un imperiu din cuvinte uriase, care sa se darame odata cu rostirea unui cuvant "mic"..cu o insemnatate imensa pentru tine..

Imi pare rau pentru voi, papusilor controlate de epitetele necesare voua pentru a persevera!
De ce sa nu admitem adevarul, de ce sa nu-l vedem ca atare?
E chiar atat de greu sa pleci singur la drum fara sa ai dubii in privinta intoarcerii tale?

Uite, frumusetea nu ar fi existat daca nu ar fi spus cineva cuvintele "frumoasa, minunata, superba, splendida,fantastica,incredibila"?

Sau desteptaciunea nu ar fi existat daca nu te-ar fi aclamat cineva, spunandu-ti "bravo, excelent, perfect, incredibil"?

Cuvintele sunt precum un suport, caruia, daca i se rupe un picior, nu mai ai ce-i face..

Ele nu te mai sprijina, iar tu esti dezamagit ca esti aruncat in indiferenta cuvintelor pe care mai ieri le adorai..

Cuvinte uriase?

O iluzie prosteasca..

Vreau..

http://www.youtube.com/watch?v=cxG-kOTMgaA

Ma ridic de la sol..

Nu mai vreau sa vad pamantul pe care odinioara il calcam in picioare si urla de durere sub talpile mele intepate de ace de iarba..

Vreau sa aud pianul ala cantand necontenit in timp ce scriu cu norii pe cer povesti superbe nevazute, necitite de voi muritorii..

Vreau sa ma joc in genele soarelui, care gingas sa-mi mangaie parul cu mainile sale aurii..

Vreau sa nu ma atinga ploaia, vreau sa nu simt frigul transant al iernii, vreau sa adorm  pe nori in timp ce numar disperata toate stelele..

Ma ridic usor, picioarele mi le las moi, fara sa le misc, de teama sa nu ma intorc la sol.

Ma simt libera, cant la pian, mazgalesc peretii cerului in culori deschise, nu las noapte sa rasara, vreau sa fie mereu zi, vreau sa tin florile cat mai colorate si mai frumoase, niciodata ofilite..

Vreau sa va vad de sus pe voi, furnicute, cum nu vedeti nimic din frumusetea asta atat de departe de ochii vostri!

Vreau sa intalnesc ingeri in zbor, care jucausi sa alerge in jurul meu, cantand la harpe micute, exact cum ii vedeam pictati in carti..

Vreau sa ma joc cu libelulele, cu fluturasii, dar nu vreau sa ma intorc..

Vreau sa zbor..



Renunt..



Sunt o masinarie, care din nefericire poarta inauntru, foarte bine ascunsa, o inima, un suflet si o minte.

Am incercat sa fac imposibilul, am vrut sa vad cum e sa te pui in pielea altuia, cum e sa visezi prin ochii altuia, cum e sa simti durerea altuia in suferinta, cum e sa simti lacrima fierbinte pe obrazul inghetat, cum e sa-ti palpite inima de emotie, de teama, de durere sau de fericire..

A fost totusi in zadar..

Sunt tot inchisa in ambalajul asta 1/2, inca in termen de valabilitate..

Am renuntat sa mai visez la irealizabil, sa mai vad dincolo de tabla neagra din clasa, sa vad literele cum se joaca prin spatele profesorului total absorbit de lectia predata, sa vad cum porumbeii se asaza pe pervazul plin de praf, sa vad lumea aia perfecta si idealizata prin ochii unui copil..

Cunoastem mereu oameni, care vin, pleaca, dar care rareori stiu sa se mai intoarca la tine, sa-ti mai zica un sictirit de "Buna ziua!", care uita ca te cunosc, care dupa ce le spui "La revedere!" ei iti zic "Adio!".. si asa mai departe..

E greu sa fi tare, e greu sa rezisti in fata unor situatii atat de dureroase in urma carora tot Tu iesi ranit..

Tocmai de aceea, nu-mi mai reprosati felul meu de a fi, felul asta nou si "ciudat", cum il numiti!..

Ganditi-va ca uneori, indiferenta este cea mai dureroasa, dar te si face sa te gandesti la bariera asta imprevizibila si destul de naturala dintre oameni..

E foarte usor sa ai incredere in Unii care se numesc oameni si este la fel de usor, ca acestia, stiindu-ti naivitatea, sa te joace pe degete ca pe o moneda..

Asa ca renunt la ideea de Prietenie pe vecie, de Prietenie neconditionata..

Pentru unii.. prietenia nu este decat un joc de fotbal in care cel care rateaza cel mai mult este castigator.. 

Alicia Keys - Like You'll Never See Me Again

Alicia Keys - If I Ain't Got You

"Baiatul cu ochi blonzi si par albastru"

De mici, ne dorim noi fetele un print, si stateam si ii povesteam mamei cum am vrea sa arate printul nostru si spuneam "Printul trebuie sa aiba ochi blonzi si parul albastru!"..

Azi, tot ce este posibil; fetele nu mai vor un baiat asa, sa-i zicem..demodat.

Vor unul care sa aiba un "BE MY WIFE" X6 daca se poate, un viloi cat Pentagonul, terenuri cat cuprinde si teschelaul de bani la purtator!
Stiti zicala aia

"Numai proastele au noroc!"
Ma face sa ma intreb daca faptul ca am capul pe umeri si ceva creier in cutia craniana inseamna ca voi da peste un baiat cu ochi blonzi si par albastru?

Nu e drept domne'!
**

Regula aceasta se confirma pe zi ce trece:
niciodata o femeie sau un barbat destept nu va lua de sot sau de nevasta un barbat sau o femeie desteapta, ci una care sa aiba 10 clase cat are trenul..

**

Regula cum ca

"orice baiat dragut ori este luat ori este homosexual" se admite si ea..

si nu de oricine este luat..

EXACTT!!
este luat de una urata..

Alta lege a junglei: nicio fata frumoasa sau baiat frumos nu se va cupla cu un baiat frumos sau o femeie frumoasa, ci numai cu rapandule d'astea mai sterse..

Am vazut insa si exceptii, si inca ce exceptii!..

**

Oare suntem prea destepte pentru baietii "unu la milion" din ziua de azi?

"TALENT DE INCHIRIAT..cine mai pofteste cine mai doreste?"



Nu ma flateaza adulatiile, la fel cum ma doare in cot de criticile necunoscatorilor care pretind sa stie ce inseamna sa pui suflet si mai mult de 1000% din tot ce poti tu sa dai cand scrii ceva, cand faci ceva important si necesar viitorului tau si sufletului tau.

Nimeni pana acum nu mi-a zis ca talentul este innascut, ci m-a lasat sa traiesc cu impresia ca pe acesta il cumpar de la nenea cu ziarele si ca pe acest talent il gasesc copiind si dezvoltand subiectele primelor publicatii de "mare valoare" din "Cancan" spre exemplu..

Nu zic si nici nu vreau sa se inteleaga ca sunt deja un mic filosof, care nu are ce face decat sa ingramadeasca in cateva randuri amarate, de pe un blog vai si amar de nepopulat, niste cuvinte expirate si uzate, ci vreau sa se faca inteles odata pentru totdeauna faptul ca talentul nu este dobandit decat pe parcursul vietii, prin mult efort, prin exercitiu,si ca nu ne nastem cu el, cum cred altii.

Scuzati-ma, dar este o tampenie sa vorbesc in necunostinta de cauza...

Poate gandesc invechit, poate gresesc..

Marii scriitori nu s-au nascut deja cu ideea "Maine scriu despre spleen", marii pictori nu au tinut pensula in mana la nici o zi dupa nastere, pot da o multime de exemple de acest fel..

Apreciez capacitatea adolescentilor de varsta mea care in pofida spuselor rautacioase ale multora se apuca sa scrie tot ceea ce poarta deasupra lor sub forma unui nor de praf plin de intamplari de tot felul..

Apreciez curajul si devotamentul.. si zic "Jos palaria in fata ta, Ozzo, Marina, Danna, Raluca!"
Se pare ca pentru noi astea atat de criticate si vazute cu alti ochi, talentul a fost castigat la loto, nu cumparat ca voi, astia "talentosi" ,la cele mai mari reduceri..

"Mai doriti talent? Imi pare rau, nu mai avem in stoc!"

Taaaaaaci!

Sunt momente, ca acesta de exemplu, in care simt ca explodez cand vad cata nesimtire se perinda prin jurul meu.

Stim ca azi se pune accentul pe spiritul competitiv, dar nu si pe prostie.. bine, se pune destul de mult problema existentei desteptaciunii in randul romanilor..

Ma gandesc, desigur si eu am o cantitate mult mai mare, chiar imensa de competitivitate ce clocoteste in mine la temperaturi relativ infinite, ca trebuie sa inveti sa stapanesti excesele de zel, aerele de zeita a intelepciunii si a atotcunoasterii..

Nu o zic cu rautate sau invidie, am trecut peste perioada asta de maxima idiotenie, ci zic doar ca, in viata trebuie sa stii cand sa vorbesti si cand sa taci.

Cu totii avem iesiri de furie, cu totii ne enervam repede, cu totii avem damblale, dar sunt unii care chiar nu se pot stapani din fire, nu de azi, de ieri sau de acum doua ore..

Daca ar exista o competitie, care om ar urla cel mai mult, cred ca eu as castiga premiul intai fara doar si poate pentru ca sunt satula de vedetisme si de dive care se cred buricul pamantului.

Cel mai grav este ca nu-si dau seama nici ei insisi sau ele insele de cat de prost sunt vazuti sau vazute in societatea asta meschina bazata doar pe interes!
Intr-o epoca in care nuditatea este in voga, drogurile sunt liantul perfect pentru un copil de nici 14 ani si prostia este promovata pe bancile scolilor de mari prestigiu, nu pot spune decat: cei sapte ani de acasa nu i-ati invatat nici acum 100 de ani, dar nici nu veti reusi vreodata sa ii recuperati, voi astia sau astea care va aruncati paie pe spinare ca le stiti pe toate si care va considerati mari frumuseti..

Ganditi-va ca frumusetea aia, pe care v-o laudati atata si pe care o considerati o iesire din orice incurcatura, va disparea pe parcursul anilor, indiferent de cate nenorocite de operatii estetice va veti face, indiferent de cate galeti de botox si ciment si eu mai stiu ce va veti mai baga in bot, cur si tate.

Invatati sa vorbiti cand trebuie si ce trebuie, dar mai ales, daca nu te cheama si X si Y si Z si A si B si eu mai stiu ce alte nume de familie, incearca sa lasi si altuia sansa sa se faca remarcat prin ceva bun si bine spus!

Frumos-Urat..




Calificam oamenii dupa aspect si dupa vestimentatie, dar nu dupa ceea ce conteaza cel mai mult: sentimente si minte..
Ne ghidam ca orbii printr-o lume in care, daca nu esti de o frumusete perfecta, ti se inchid usile, chiar daca te duce bibilica sa scoti o fraza cap-coada fara nicio greseala gramaticala si cu un sens clar si concis!
Azi, cel mai important este sa ai genti Louis Vuiton, purtate pe mana stanga, pentru ca in mana dreapta tii un telefon de jumatate de mii de euro..
Este crucial sa porti haine de firma, altfel esti un om invizibil, fara sansa de integrare intr-o societate ghidata doar de principii stupide si valori inexistente.

Frumusetea nu este un obiect pe care sa-l etalezi asa la voia intamplarii, aia nu mai este frumusete, ci frumusetea aia ostentativa, care face pana si cel mai frumos trandafir sa paleasca in prezenta ta..

Unde este acea frumusete enervant de naturala, plina de culoare, plina de lumina?
Ca sa fii frumoasa pe dinafara este importanta caldura sufleteasca, gandurile de bine, optimismul care sa te faca sa crezi ca nu ai absolut nicio problema si ca nici nu ai avut vreodata, sa ai un zambet larg pe buze, in asa fel incat sa luminezi ziua fiecarui om pe care il vezi pe strada...

imi pare rau..

adesea ranim oameni care ne fac si noua, la randul lor, rau, dar nu percep asta niciodata, sau nu vor sa recunoasca..

nu am un caracter laudabil, nu sunt o persoana remarcabila prin atitudine, nu ma fac cunoscuta prin frumusete, dar stiu sa refuz si sa accept cu usurinta toate spusele cuiva.

indur cu stoicism orice insulta orice vorba aruncata in vant..

am ranit oameni dragi mie

si regret.

altii sunt si azi aici, inca indiferenti in ceea ce ma priveste,

altii insa.. sunt prea departe de aici

si nu ii mai pot ajunge..

mi-e dor de ei!

**

renunt sa ma justific, refuz sa gasesc scuze inutile si prostesti; numai lasii se lingusesc!

gasesc plauzibila atitudinea lor!
*

imi pare rau ca am dezamagit..

*

o alta postare mizera...

pentru voi, cei carora v-am distrus visele..,

imi pare rau!

Aduceri-aminte.

Putini sunt cei care pun pret pe amintiri,

rare sunt ocaziile in care se desfata umbland prin arhiva memoriei lor,

rar se intampla ca unul din acesti putini sa puna pe hartie cate un "Multumesc!" sau cate un "Iarta-ma!" pentru fiecare persoana din fiecare amintire a sa..

Adevarul este ca intalnim atat de multi oameni, atat de putine personalitati, atat de putine caractere, pe care cu greu ne straduim sa le tinem alaturi de noi.

Rascoleam in mintea mea acele imense sertare de amintiri vizuale, acele imense dosare pline de
poze, azi inca vagi, pe care practic le redesenam cu un creion de carbune (nu mai gasisem colorat).

Ma intrebam cum multi fac pe victimele, cum multi se blameaza doar de ochii lumii, cum eu stau si imi consum creierul gandindu-ma la greselile facute..

Gasisem niste discutii cu o prietena.

Dintre cele mai tipice, mai haioase, mai amuzante, mai dragute si ridicole cateodata..

Ma gandeam la cat de repede se rup legaturile si la cat de devreme am putut spune "Gata!".

Nu ma deranjaza decat raceala brusca si indiferenta..

Ea poate nu va citi niciodata asta, poate nu va sti niciodata adevaratele motive, pe care am impresia ca i le-am enumerat, dar fiind prea oarba si surda de suparare nu a vrut sa le inteleaga..

Stiam acea problema ce practic ii macina puterile la fiecare miscare, stiam ca era viata ei sa ma insoteasca peste tot doar pentru o zi de escapada, insa problema s-a agravat mult mai mult si am luat decizia de a nu-i mai ingreuna si mai tare durerile, mai ales ca tot mie mi se indreptau acuzatii :"Cum vrei sa-i fie bine, daca tu nu o lasi sa stea linistita, sa-si revina? Normal ca daca tu te duci va vrea sa vina si ea.. Termina sa o tot necajesti!"..

Tot eu eram vinovata.

Tot eu sunt vinovata.

Practic, am incercat sa aplanez NIMICUL ce acum sta ca un ghimpe in creierul meu si nu ma lasa sa ma gandesc la altceva..

Poate ca atunci cand iti vei da seama, va fi, nu prea tarziu, ci mult prea ireal sa vrei sa reiei o relatie cu o persoana invinovatita de toti!

Atat..

Pe mai tarziu!

pot sa..?

" -am visat urat!
am crezut pentru un moment ca te-am pierdut!
-nu-i nimic, copilas!..
-pot sa stau cu tine?
mi-e teama de fulgere, de tunete de monstrul ala hidos care sta sub pat, mananca chipsuri si rade de mine.. ala nu ma lasa sa dorm!
in plus, ursuletul meu, vezi?
tremura tot de frica..
-vino!
iti voi spune o poveste!
A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti, o printes..."

**

Lumina pe Intuneric..

Am inchis ochii pentru o ora.

Am orbecait prin casa incercand sa-mi pun in miscare memoria, sa simt obiectele din jur, sa nu ma lovesc de mobila deloc blanda si moale.

Mi-au obosit ochii.

Am tras de mine sa perseverez.

Am vazut o alta viata; o viata frumoasa, care pentru cei care nu au vazut adevarata lume, aceasta frumusete este mai mult un calvar.

*

Multi isi doresc un mijloc de a se refugia de lumea asta bombardata tot mai mult de prostie, dezgust, prost gust, ignoranta, furie, nervi, stres, impotenta de a se exprima liber, de pupiincurism, de linguseli prostesti si exagerate, de extravaganta lipsita de sens, de imposibilitatea de a-si trai viata pe cont propriu, pe forte proprii.

*

Nu inchizi ochii atunci cand simti ca totul este coplesitor?
Nu inchizi ochii atunci cand totul devine tot mai greu?
Nu inchizi ochii atunci cand iti este frica?
Nu inchizi ochii atunci cand plangi?
Daca da, ai vazut ca refugiul tau este lumea din ochii tai?
Inchizand ochii, vedem o lume proprie exact ca cea in care ne-am simti perfecti, fara defecte...

*

Noi vedem lumina in intuneric doar cand dormim.

Ei insa o vad zilnic.

Ei dorm mereu.

Ei traiesc intr-o lume perfecta.

Intr-o lume fara oglinda.

Intr-o lume care exclude frumusetea aia ostentativa, atitudinea aia de mahala, toate cunostintele pe care le dobandesti citind o carte cu proprii ochi..

Ei traiesc intr-o lume a frumusetii interioare fara defect moral sau spiritual.

Au o mentalitate mai profunda si mai bogata decat noi toti astia "perfecti" la un loc..

*

Noi suntem "perfectii" imperefecti care se plang de tot ce este posibil si imposibil.

Suntem cei care vad totul si nimic.

Suntem cei ce zambesc superficial si fara noima..nimanui.

Suntem lipsiti de profunzime si sentimente veridice..

*

O ora ia din viata ta si vezi lumea ta prin intunericul luminii...

Maine, 4 decembrie..

Prezentul, noul Trecut.

Azi.

Merg pe strada, complet cufundata in gandurile mele, care mai de care mai ciudate, legate de scoala, viata si in general de..timp, vreme, clipe, momente, secunde...

Ma joc cu o moneda.

"Cap sau Pajura?"

Una gasita in buzunarul gaurit al paltonului scamosit si subtire pe care il port Acum pe mine.

Era inghetata de frig, rece, mai argintie decat de obicei.

O arunc in sus, o prind, o arunc din nou si iar o prind..

Parca asa functioneaza si mecanismul asta numit viata!

Precum un pendul ghidat nu de gravitatia pamanteasca, ci de ceva mai profund si mai iesit din sfera normalului: de gravitatia sufletului.

***

Tot Azi.

Zaresc in ceata o femeie ramolita, stafidita parca de grijile cotiedene.

O evit, desi o cunosc.

Nu vreau sa-i vad chipul deformat de batrana carand in spinare povara timpurilor vechi.

Asa ca traversez pe celalalt trotuar.

***

Ieri.

Acum multe luni.

Ma oprea sa ma intrebe de unde vin sau unde ma duc.

"La scoala!" era raspunsul meu.

Nu ma auzea. Dadea din cap, in semn de intelegere. Citeam confuzia pe chipul ei.

***

Alta zi.

Alte 3 luni de vara.

Aflu ca batrana fusese o femeie respectabila.

Dar acum, anii se afirma necrutatori asupra vietii sale.

Ochelarii ii sunt ca doua ferestre ce acopera lacrimiile la napadirea amintirilor.

***

Cum sa te agati in halul asta de tot ceea ce inseamna trecut?
Cum sa traiesti intr-o epoca apusa si ciudata?
Cum sa respiri prin porii estompati, plini de colb ai trecutului?
Numai ea stia raspunsul..

***

Azi.

Iar.

Ma observa.

Se opreste.

Playerul telefonului se opreste la un refren "Stop chasing shadows, just enjoy the ride.."

Ma prefac nepasatoare ca nu o vad si trec mai departe.

Mi-e teama de intrebarea :"De unde vii?/Unde te duci?"

Scap moneda intr-o baltoaca..Era cap!

Ce ghinion... Am pierdut pariul cu timpul!

Intru in curte, ma fac nevazuta de privirea din spatele ochelarilor inghetati ai batranei

care parca isi zicea povestea la nesfarsit..

Azi, 3 decembrie