Renunt..



Sunt o masinarie, care din nefericire poarta inauntru, foarte bine ascunsa, o inima, un suflet si o minte.

Am incercat sa fac imposibilul, am vrut sa vad cum e sa te pui in pielea altuia, cum e sa visezi prin ochii altuia, cum e sa simti durerea altuia in suferinta, cum e sa simti lacrima fierbinte pe obrazul inghetat, cum e sa-ti palpite inima de emotie, de teama, de durere sau de fericire..

A fost totusi in zadar..

Sunt tot inchisa in ambalajul asta 1/2, inca in termen de valabilitate..

Am renuntat sa mai visez la irealizabil, sa mai vad dincolo de tabla neagra din clasa, sa vad literele cum se joaca prin spatele profesorului total absorbit de lectia predata, sa vad cum porumbeii se asaza pe pervazul plin de praf, sa vad lumea aia perfecta si idealizata prin ochii unui copil..

Cunoastem mereu oameni, care vin, pleaca, dar care rareori stiu sa se mai intoarca la tine, sa-ti mai zica un sictirit de "Buna ziua!", care uita ca te cunosc, care dupa ce le spui "La revedere!" ei iti zic "Adio!".. si asa mai departe..

E greu sa fi tare, e greu sa rezisti in fata unor situatii atat de dureroase in urma carora tot Tu iesi ranit..

Tocmai de aceea, nu-mi mai reprosati felul meu de a fi, felul asta nou si "ciudat", cum il numiti!..

Ganditi-va ca uneori, indiferenta este cea mai dureroasa, dar te si face sa te gandesti la bariera asta imprevizibila si destul de naturala dintre oameni..

E foarte usor sa ai incredere in Unii care se numesc oameni si este la fel de usor, ca acestia, stiindu-ti naivitatea, sa te joace pe degete ca pe o moneda..

Asa ca renunt la ideea de Prietenie pe vecie, de Prietenie neconditionata..

Pentru unii.. prietenia nu este decat un joc de fotbal in care cel care rateaza cel mai mult este castigator..