Aduceri-aminte.

Putini sunt cei care pun pret pe amintiri,

rare sunt ocaziile in care se desfata umbland prin arhiva memoriei lor,

rar se intampla ca unul din acesti putini sa puna pe hartie cate un "Multumesc!" sau cate un "Iarta-ma!" pentru fiecare persoana din fiecare amintire a sa..

Adevarul este ca intalnim atat de multi oameni, atat de putine personalitati, atat de putine caractere, pe care cu greu ne straduim sa le tinem alaturi de noi.

Rascoleam in mintea mea acele imense sertare de amintiri vizuale, acele imense dosare pline de
poze, azi inca vagi, pe care practic le redesenam cu un creion de carbune (nu mai gasisem colorat).

Ma intrebam cum multi fac pe victimele, cum multi se blameaza doar de ochii lumii, cum eu stau si imi consum creierul gandindu-ma la greselile facute..

Gasisem niste discutii cu o prietena.

Dintre cele mai tipice, mai haioase, mai amuzante, mai dragute si ridicole cateodata..

Ma gandeam la cat de repede se rup legaturile si la cat de devreme am putut spune "Gata!".

Nu ma deranjaza decat raceala brusca si indiferenta..

Ea poate nu va citi niciodata asta, poate nu va sti niciodata adevaratele motive, pe care am impresia ca i le-am enumerat, dar fiind prea oarba si surda de suparare nu a vrut sa le inteleaga..

Stiam acea problema ce practic ii macina puterile la fiecare miscare, stiam ca era viata ei sa ma insoteasca peste tot doar pentru o zi de escapada, insa problema s-a agravat mult mai mult si am luat decizia de a nu-i mai ingreuna si mai tare durerile, mai ales ca tot mie mi se indreptau acuzatii :"Cum vrei sa-i fie bine, daca tu nu o lasi sa stea linistita, sa-si revina? Normal ca daca tu te duci va vrea sa vina si ea.. Termina sa o tot necajesti!"..

Tot eu eram vinovata.

Tot eu sunt vinovata.

Practic, am incercat sa aplanez NIMICUL ce acum sta ca un ghimpe in creierul meu si nu ma lasa sa ma gandesc la altceva..

Poate ca atunci cand iti vei da seama, va fi, nu prea tarziu, ci mult prea ireal sa vrei sa reiei o relatie cu o persoana invinovatita de toti!

Atat..

Pe mai tarziu!