Prezentul, noul Trecut.

Azi.

Merg pe strada, complet cufundata in gandurile mele, care mai de care mai ciudate, legate de scoala, viata si in general de..timp, vreme, clipe, momente, secunde...

Ma joc cu o moneda.

"Cap sau Pajura?"

Una gasita in buzunarul gaurit al paltonului scamosit si subtire pe care il port Acum pe mine.

Era inghetata de frig, rece, mai argintie decat de obicei.

O arunc in sus, o prind, o arunc din nou si iar o prind..

Parca asa functioneaza si mecanismul asta numit viata!

Precum un pendul ghidat nu de gravitatia pamanteasca, ci de ceva mai profund si mai iesit din sfera normalului: de gravitatia sufletului.

***

Tot Azi.

Zaresc in ceata o femeie ramolita, stafidita parca de grijile cotiedene.

O evit, desi o cunosc.

Nu vreau sa-i vad chipul deformat de batrana carand in spinare povara timpurilor vechi.

Asa ca traversez pe celalalt trotuar.

***

Ieri.

Acum multe luni.

Ma oprea sa ma intrebe de unde vin sau unde ma duc.

"La scoala!" era raspunsul meu.

Nu ma auzea. Dadea din cap, in semn de intelegere. Citeam confuzia pe chipul ei.

***

Alta zi.

Alte 3 luni de vara.

Aflu ca batrana fusese o femeie respectabila.

Dar acum, anii se afirma necrutatori asupra vietii sale.

Ochelarii ii sunt ca doua ferestre ce acopera lacrimiile la napadirea amintirilor.

***

Cum sa te agati in halul asta de tot ceea ce inseamna trecut?
Cum sa traiesti intr-o epoca apusa si ciudata?
Cum sa respiri prin porii estompati, plini de colb ai trecutului?
Numai ea stia raspunsul..

***

Azi.

Iar.

Ma observa.

Se opreste.

Playerul telefonului se opreste la un refren "Stop chasing shadows, just enjoy the ride.."

Ma prefac nepasatoare ca nu o vad si trec mai departe.

Mi-e teama de intrebarea :"De unde vii?/Unde te duci?"

Scap moneda intr-o baltoaca..Era cap!

Ce ghinion... Am pierdut pariul cu timpul!

Intru in curte, ma fac nevazuta de privirea din spatele ochelarilor inghetati ai batranei

care parca isi zicea povestea la nesfarsit..

Azi, 3 decembrie