De ce ne atasam de oamenii de la care nu ne asteptam la nimic altceva decat iubire?

De ce trebuie sa fim raniti de fiecare data cand ne punem speranta in ceva ce practic pentru noi inseamna mult?

De ce toti cauta ceva ce eu deja am gasit si nu am ce face cu acel lucru?

Alergam prea mult in jurul cozii, ne facem iluzii, facem alegeri care mai de care mai prostesti si mai ciudate, fugim de tot ce inseamna realitate si criticam realitatea fiecaruia de parca a noastra ar fi cea mai iesita din comun si cea mai frumoasa.. aberez, iar!

Nu am cautat ce puteam gasi usor, nu am intrebat ceva care sa aiba deja un raspuns la suprafata, nu am zambit cu gura pana la urechi, ci doar m-am prostit razand, nu am cantat cu toti plamanii ci cu toata fiinta, nu am scris cu ambele maini ci cu sufletul, nu m-am descoperit pe mine, v-am descoperit pe voi..

Poate sunt un om, un animal, o carte pe care multi evita sa o citeasca..

Citesc titlul, banal de altfel, apoi prefata, putin clasica, dar la primul capitol o arunca din cauza plictisului..

Nu am cerut sa fiu in centrul atentiei, nu am cerut nimic nici faima nici premii colosale, am vrut sa fiu eu sa fiu cum sunt si sa ma vedeti asa cum sunt, nu s-a putut!

Am vrut sa ies din anonimat prin forte proprii prin silinta pe care mi-o dadeam sa fac lucrurile la perfectie, am vrut sa vad cum e sa fi singur, am vrut sa vad cum e sa te lupti cu altii in aceeasi echipa..a iesit un haos.

 Am vrut sa fiu rece cu altii, dar ei m-au dezghetat prin atitudinea lor si dragostea lor, am vrut sa fiu calda dar m-au racit prin prostia lor..

Sunt esecuri pe care le-am semnat cu numele meu, in alb!
Am remediat cateva, au mai ramas multe altele in urma..voi reusi candva sa le dau de cap, sa le vad cum trebuia atunci..

Am cautat prietenie, dar intotdeauna am dat nas in nas cu falsitatea, ipocrizia, neseriozitatea, calicia; am cautat fratia, mi-a fost dat in cap cu fatarnicia; am cautat ajutor la cei pe care i-am ajutat de n ori, mi-au intors spatele..

Un lucru tot am invatat..

Nu voi mai intoarce spatele dreptatii si voi ajuta mereu fara sa astept un ajutor inapoi, de la nimeni!
Nu ma voi mai increde in oameni, probabil sunt prea credula, ma voi increde doar in mine si-n puterile mele..

Am fost exagerata spunand ca "imi pare rau!", ceilalti mi-au deschis ochii spunand "si ce propui?"!
E usor sa spui "c'est fini!", mai greu e sa spui "c'est la vie!"..dar eu voi spune ca mereu e un nou inceput in toate indiferent de parerea unora..

Gata!
Gata, s-a terminat cu acea persoana calda, mereu acolo pentru altii, niciodata acolo pentru ea insesi, acea persoana a incetat sa se mai uite la ceas din clipa in care si-a dat seama de cat era de proasta in fata acelora!
Refuz sa mai cred ca va mai invia vreodata!

Am invatat multe, v-am invatat pe toti pe de rost fara sa imi ramana ceva in cap zidit despre voi..

Am vazut cum e sa fi pusa in fata unei situatii din care de regula eu va scoteam, si sa nu poti striga dupa ajutor si sa nu poti face vreun gest anume.

Dar am iesit cu fruntea sus, fara jena, imbujorata mereu zambitoare!
Am plans de nervi am ras tot din cauza asta, dar niciodata nu mi-am aratat vulnerabilitatea in modul in care ati facut-o voi!

Acum insa, timpul meu s-a scurs, am zabovit prea mult alaturi de voi, de nevoile voastre!
Este timpul sa scriu ultimele pagini din cartea asta pe care nu ati citit-o pana la capat si sa ma pun in raft alaturi de zecile de alte carti prafuite si umflate de atata plans; dar eu voi fi singura care va zambi, stiind ca nu m-ati citit din prea multa lasitate!