Cuvintele uriase

Ne agatam de cuvinte, de pareri straine, de opinii ciudate menite sa ne faca sa admitem realitatea asa cum este ea..buna..rea.

Pierdem mult prin necesitatea de a cere un sfat, de a apela la cineva pentru un imbold.. Avem instinct, putem gresi, este pur omenesc riscul de a ne asuma rolul de papusari si de papusi.

Trebuie sa renuntam la papusarii-cuvinte; e dificil sa iti cladesti un imperiu din cuvinte uriase, care sa se darame odata cu rostirea unui cuvant "mic"..cu o insemnatate imensa pentru tine..

Imi pare rau pentru voi, papusilor controlate de epitetele necesare voua pentru a persevera!
De ce sa nu admitem adevarul, de ce sa nu-l vedem ca atare?
E chiar atat de greu sa pleci singur la drum fara sa ai dubii in privinta intoarcerii tale?

Uite, frumusetea nu ar fi existat daca nu ar fi spus cineva cuvintele "frumoasa, minunata, superba, splendida,fantastica,incredibila"?

Sau desteptaciunea nu ar fi existat daca nu te-ar fi aclamat cineva, spunandu-ti "bravo, excelent, perfect, incredibil"?

Cuvintele sunt precum un suport, caruia, daca i se rupe un picior, nu mai ai ce-i face..

Ele nu te mai sprijina, iar tu esti dezamagit ca esti aruncat in indiferenta cuvintelor pe care mai ieri le adorai..

Cuvinte uriase?

O iluzie prosteasca..