Vis de toamna

Nu am alergat niciodata dupa vise.

Am fost fugarita,eu insami, de ele.

Teama de somn si absenta gandurilor ma imping spre ele..

Vreau sa imi culeg propriile ganduri, pe care nu le mai stapanesc, vreau sa nu mai alerg dupa acelasi tren pe care il pierd in fiecare vis.

Nu mai vreau sa ma mai trezesc... din vise.

Vreau sa alerg la nesfarsit dupa acel tren, vreau sa simt cum, pierzandu-l, imi pierd puterea si cad...in alt vis.

Nesomnul ma urmareste!

Vreau sa inchid ochii, pentru un minut macar, fara sa ma simt atacata de spaima.

Vis nedemn de amintit, vis cu voi,dragii mei, pierduti demult...

Vreau macar asa sa va pot adduce aminte de cat de mult va ador, vreau sa va mai vad odata..

Poze.

Amintiri inghetate,pierdute printre tus si culori fade.

Amintiri.

Mancare pentru un suflet naiv si gol..

Am alergat dupa voi, v-am prins de prea putine ori in visul meu.

Acum ca v-am pierdut, inca odata, sentimentul de vinovatie renaste.

Am alergat doar pentru mine, am alergat doar eu cu mine, am alergat fara suflu.

Mine.

Pentru?