Prezent trecut?

Tac.

Privesc pe geam stropii de ploaie cum se lupta care sa ajunga primul pe asfaltul ingrozitor de mocirlos..

Cum se face ca perfectiunea se transforma in fractiuni de secunde in namol?

Cum se face ca tot ce este pur si limpede devine tulbure precum gandirea mea.. de acum?
Incerc sa tac.

"Uite cum cad!

Uite cum vantul isi schimba directia!

Uite cat de intuneric se face!"

Nu scot niciun sunet.

Mi-e teama sa nu distrug momentul asta de perfectiune ruinata..

"As iesi afara.."
ies imbracata de vara, ploua totusi

privesc spre cer, ma lungesc pe asfaltul aburind de ploaie, si privesc minute in sir..

"Stropi perfecti, perfectiune ostentativa, perfectiune gri, rece, umeda.."

Tresar..

dormeam

taceam

afara era soare..