Putini ma cunosc, multi cred ca ma cunosc..

Este ceva absolut normal, mai ales cand ti se formeaza o anumita imagine pe oriunde mergi.

Am cunoscut oameni, am intanit fel de fel de tipologii umane, am nascocit prietenii acolo unde nu se putea lega nimic, am format legaturi cu oameni de nimic, iar in prezent..nu a ramas decat acel nimic!
Poate ca este adevarat cand se zice ca adevaratele prietenii nu exista si nici nu vor exista niciodata.. tind insa sa cred ca nu am fost folosita de fiecare data doar pentru ca altii sa devina "populari", cum s-a intamplat de fiecare data!
Renunt la ideea ca merita cineva inca o sansa..as putea spune ca ma doare in cot de sentimentul sau de tristete prefacuta si de fata angelica pe care multi o adopta, doar doar se indura idiotul sa zica: "Fie..o luam de la capat!"

Prefer sa fiu vazuta de acei multi ca naivitatea insasi, ca indiferenta insasi, precum copilaria insasi, iar de acei putin prieteni vazuta ca pe o tipa iesit din comun si insuportabil de realista!
Sfat: citeste printre randuri!